Craciun 1913
Ultimile zile ale lui decembrie 1913. Ion Bratianu este chemat de regele Carol care îi spune:
– Am hotarât sa chem pe liberali sa formeze guvernul.
Regele, suferind de doi ani, era la pat. Ion Bratianu accepta, amintindu-i regelui programul Partidului Liberal, adica exproprierea marilor mosii si sufragiul universal.
A urmat o conversatie lunga si amicala. La sfârsitul audientei, regele a spus ca a reînnoit acordul cu Tripla Alianta. La aceasta, Bratianu a raspuns ca, în acest caz, înainte de a accepta mandatul, cere un ragaz de gândire. Aceasta rezerva nu a influentat hotarârea regelui Carol de a chema liberalii sa formeze guvernul.
In noiembrie 1913, regele avusese o întrevedere cu contele Waldburg, însarcinatul cu afaceri al Germaniei [la Bucuresti, în perioada 1912-1916], cum se poate vedea din documentele epocii. n cursul acelei întrevederi, regele Carol i-ar fi spus contelui Waldburg: "sânt hotarât sa chem liberalii la putere, în decembrie, deci sânt nevoit sa-i spun lui Bratianu ca am reînnoit aderarea la Tripla Alianta. Aceasta nu are sa-i faca plecere".Bratianu, întors acasa de la rege, mi-a spus: "Uite, regele – asa cum ma temeam – a tinut pe Maiorescu la putere pentru a reînnoi aceasta alianta, caci stia ca eu nu voi semna. Ma întreb daca trebuie sa accept puterea". "De ce nu?", am întrebat. Barbatul meu mi-a spus: Daca nu este razboi, într-adevar, de ce nu? "Daca este razboi e altceva".
La vremea aceea planuisem o calatorie în Spania, în primavara. Facusem programul cu etape, durata etc. Bineînteles ca nu mai era posibil de realizat.
Guvernul liberal s-a format cu toate ezitarile barbatului meu, pe care îl simteam îngrijorat. Guvernul meu s-a prezentat regelui în primele zile ale lui ianuarie [1914]. Regele a primit foarte prost pe tinerii liberali, [Victor] Antonescu, [Ion G.] Duca etc., caci daca cedase în chestiunea expropierei si a sufragiului universal, o facuse nu din convingere, ci pentru ca avea mâna fortata. Nu avea nici o simpatie pentru aspiratiile stângii liberale. Marea sa experienta politica îi permitea sa întrevada ca orice reforma – în realizarea ei – nu putea sa nu dea nastere la o mie de dificultati si deceptii. Regele nu ascundea barbatului meu îngrijorarea care o simtea fata de posibilitatea unui razboi inevitabil. In aceasta atmosfera a izbucnit vestea asasinarii arhiducelui Francisc Ferdinand. Deci – nu mai era nici o îndoiala – era razboi.
Când a fost declarat razboiul între Austria-Germania si Rusia-Franta, regele Carol s-a gasit pentru prima oara în dezacord cu întreaga tara. In afara de P. Carp, nimeni nu voia sa intre în razboi alaturi de Puterile Generale. Cu toate ca batrânul suveran, întotdeauna bine informat, stia ca în marea lor majoritate oamenii politici erau de alta parere ca el, care de ani de zile conducea politica externa, a avut o cruda dezamagire. Era convins de izbânda germana si se considera angajat personal în semnarea tratatului cu Tripla Alianta, cu toate ca Consiliul de Coroana(1) si raspunsul german dat Italiei îl degajau cu desavârsire.
Câteva zile mai târziu, principesa mostenitoare venise sa ia ceaiul cu mine la Predeal. Eram amândoua foarte emotionate de stirile proaste din Franta, dar amândoua aveam încredere ca se va întâmpla ceva. Ea pentru ca era de un optimism invincibil, eu pentru ca credeam în excelenta armata franceza.
Deodata se deschide usa si feciorul – foarte tulburat – anunta:
– Maiestatea Sa Regele!
In aceeasi clipa, regele intra, urmat de regina Elisabeta, spunând:
– Bratianu e aici?
Am raspuns:
– Nu, Sire, este la Sinaia, caci acolo i s-au dus telegramele.
A iesit putin pe terasa, spunând reginei:
– O sa ne continuam plimbarea.
Chiar în seara aceea am avut explicatia acestei vizite neasteptate, caci regele niciodata nu se ducea la particulari. Venise sa i se confirme primirea telegramei lui Joffre catre Legatia Frantei: "Victorie pe toata linia!" Nemtii fusesera opriti pe Marna. Poate sa para contradictoriu de a afirma ca aceasta victorie a adus o destindere în starea de spirit a regelui. El suferea – este drept – ca nu-si putuse tine angajamentele fata de Triplica, dar pe de alta parte, tinând seama de vârsta si de sanatatea sa, era usurat de faptul de a nu se gasi în razboi si de a nu fi silit sa ia decizii grave. In curând murea, aparent subit pentru cei care nu stiau cât era de grava starea inimii sale, dar nu pentru regina, medicul lui si sotul meu.
Drama vietii lui lua sfârsit, drama României începea.
1) Este vorba despre Consiliul de Coroana de la Sinaia din 21 iulie/3 august 1914. care a hotarât neutralitatea armata a României.