Singur împotriva tuturor
Pornind războiul, Rusia ţaristă a făcut cea mai formidabilă încercare de a ajunge pe „drumul Berlinului” la stăpânirea în Balcani. Scopurile ţarismului au fost de astă dată mărturisite cu toată sinceritatea dorită: dezmembrarea Austro-Ungariei, împărţeala Turciei, desfiinţarea Bulgariei … Germania fiind zdrobită, iar Franţa şi Anglia dezinteresate sau „compensate” ? teritoriile şi naţionalităţile aşezate aci până la Marea Egee şi Adriatică ar ajunge mai curând sau mai târziu o pradă uşoară a imperialismului moscovit: Moscovia ar fi triumfat definitiv asupra Apusului „putred”.
Astfel s-a învederat tuturor popoarelor bazinului că destinul le pune în faţă singura alternativă: cooperaţia liberă sub scutul puterii germanice, care simboliza pentru ei şi toate ideile Apusului, sau înecul în oceanul panrusismului ? nu numai deznaţionalizarea, dar şi întoarcerea spre Asia.
Și toate aceste popoare au înţeles chemarea datoriei, afară de … sârbi şi români, care au păşit pe calea pierzaniei sigure, acceptând cu entuziasm jugul ţarismului, ca mistificaţiunea „idealului naţional”.
Cruntă a fost răsplata! …
Înfrângerea ţarismului şi revoluţia din Rusia nu înlătură, cum voi avea prilejul să arăt, primejdia pentru viitor. Dar ele dau, cel puţin, răgazul necesar şi libertatea de acţiune, de care toate grupurile naţionale din bazinul Dunării sunt datoare să profite pentru a-şi crea o organizaţie politică, ce singură le poate da şi siguranţa externă şi putinţa unei propăşiri naţionale cu adevărat libere. [pag 88-89]