Poveste la Institutul de Matematică
– A fost arestat Radu Roşca. A figurat pentru plata salariului numai pentru luna noiembrie. Era repartizat în planul ştiinţific cu tema „Reţele Darboux ? Țiţeica” şi era foarte apropiat de domnul profesor Stoilow.
– Ce vină i s-a mai adus?
– Timpul în care trăim nu este vina ce o ai, ci aceea care ţi se poate inventa. Astfel este metoda de oprimare, de a stăpâni absolut în toată ţara. De data aceasta, pentru simplul motiv că este acţionar la Societatea „Astra Româno-Americană” din Ploieşti. Azi, contrar obiceiului, la prima oră a sosit domnul profesor Stoilow cel dintâi la secretariat. Era obosit. Și-a îndreptat paşii aşezându-se cu greu într-un fotoliu în faţa biroului doamnei Popovici. A ridicat privirea spre fereastră. Afară era „cerul de plumb” ca în versurile lui Bacovia. Vocea îi era şoptită, ca pentru sine, chemându-l pe Dumnezeu, în care credea cu toată fiinţa.
– Se fac arestări masive, neamul românesc este în primejdie. Doar în urma unui denunţ, eşti arestat fără nicio cercetare în prealabil, necruţându-se nicio clasă socială, toate fiind sub pecetea de „duşman al poporului”. Astfel, cu iuţeala fulgerului, sunt distruse familii întregi. Acum s-a anunţat, mama lui Radu Roşca va veni la institut, dar cu părere de rău nu am nici o veste despre unde ar fi Radu Roşca şi nu reuşesc în niciun fel să-i liniştesc durerea.
Peste câteva clipe a sosit şi mama lui Radu Roşca, doamna Duca, ex-soţia fostului prim-ministru Gheorghe Duca din guvernul liberal, ce fusese asasinat la Sinaia în 1933. În cadrul uşii doamna Duca a rămas o clipă ca stana de piatră, apoi şi-a urnit paşii ca într-o legănare de jale. [pag. 52-53]