Oraşele României: sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX. O istorie în imagini
Până în 1852, Iaşul a fost centrul mişcării dramatice în limba franceză din ţările române. Actorii francezi sosiţi în capitala Moldovei jucau în sala amenajată în casele lui aga Lascarachi Costachi, poreclit Talpan, de lângă biserica Dancu. Pictorul decorator fusese Livaditti. Sala era iluminată cu lumânări de seu. Despre această perioadă, Gh. Asachi povestea în 1850, în revista „Gazeta de Moldova”, că în acea epocă de „străinoromanie” încercase reprezentarea unei piese în limba română pentru a face loc ideilor teatrului românesc. Primul spectacol în limba română a fost susţinut de tinerii Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Vasile Alecsandri, Dimitrie Gusti, Al. Mavrocordat, Matei Millo şi copiii lui Asachi. S-a jucat „Serbarea păstorilor moldoveni”, autorul fiind chiar Gh. Asachi.
Apoi, din ce în ce mai des, ideea teatrului românesc prinde contur, mai ales şi cu ajutorul lui Costachi Caragiale. Deoarece sala teatrului din casele boierului Talpan devenise neîncăpătoare, Matei Millo, care între timp devenise directorul teatrului, se adresează lui Mihail Sturdza, domnul Moldovei.