Mărturisiri din mlaştina disperării
?Regimul communist mă consideră oare legionar sau nelegionar ? Dacă mă consider legionary pentru activitatea mea legionară, atunci nici o lege nu-I dă dreptul autorităţii să mă constrângă să nu mai fiu legionar. Nu-I aşa ? Dacă, după Codul Penal, eu nu sunt legionar, atunci de ce sunt obligat să mă lepăd de ceea ce nu sunt ??
? Eu ce am făcut am plătit, fie ca legionar, fie ca nelegionar. Ceeace sunt sau nu sunt este o problemă de conştiinţă şi nimeni din lumea aceasta nu mă poate constrânge să-mi dezic conştiinţa. Conştiinţa este strict personal şi peste intimitatea ei numai eu sunt stăpân. Eu pot fi judecat sau condamnat din punct de vedere comunist numai atunci când îmi exteriorizez public opiniile sau credinţele, prin cuvânt mărturisit că sunt împotriva comunismului. Nici o lege din lumea aceasta nu mă poate constrănge să-mi exteriorizez gândurile şi intimitatea conştiinţei ?
La expunerea lui Reus, Șăgirescu, care terminase Dreptul n-a spus un cuvânt. În intimitatea lui era de acord cu Reus, probabil că şi el îi spusese acelaşi lucru lui Țurcanu. Expunerea i-a descumpănit pe toţi cei din cameră, până şi pe Zaharia, şeful comitetului de tortură. El şi-a notat cele spuse de Reus, pentru a-l informa pe Țurcanu [pag 236]