memoria.ro Bibliotecă digitală

Întoarcerea

Când am fugit, am crezut că libertatea se poate savura, ca o băutură după trecerea printr-un deşert. Această savurare n-am trăit-o însă niciodată. După ce am fugit, libertatea, aşa cum mi-o imaginam eu din interiorul comunismului, ca o antiteză a lipsei de libertate, ca un element al unei perechi antinomice: foame – saţietate, nevoie ? belşug, spaimă ? siguranţă, tragedie ? euforie, acea libertate, am constatat că nu există. Numaidecât, ceea ce mi-a ocupat orizontul a fost responsabilitatea, esenţializarea a ce e important în viaţă, realizarea potenţialului propriu ? procese pe cât de ?eliberatoare?, pe atât de stressante şi traumatizante. (P. Popescu)