Însemnări zilnice (ianuarie 1918 ? decembrie 1919), vol I
M-am dus la biserica unde este depus Grigorescu şi am pus trandafiri roşii pe trupul său. Am vorbit cu soţia lui şi cu alţi membrii ai familiei, toţi disperaţi. El zăcea acolo atât de lipsit de durere, cu toate necazurile sale sfârşite, cu ambiţiile sale terminate. Un om onest căruia succesul i-a sucit capul. ?Totul este deşertăciune !? Noi am fost însă prieteni, mi-l voi aminti cu afecţiune şi recunoştinţă, numele său va rămâne întotdeauna legat de cel mai măreţ episod al războiului nostru ? Mărăşeşti. Domnul să-l odihnească în pace. (Cotroceni, duminică 20 iulie 1919)