memoria.ro Bibliotecă digitală

Fratelui meu din exil. Epoca stalinistă în România în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika prinţ, preot şi martir

Cu toate că am redus din drumuri, ies încă destul de des şi merg departe. A trebuit să vizitez mulţi oameni care erau pe pragul morţii. Șerban C[antacu]zino se numără printre ei, la 72 de ani, Alex. Emm. Lahovary, chiar în ajunul celor 95 de ani ai săi. – N-am mai revăzut-o pe Catherine Catargi, care a murit tot cam atunci de cancer. De mult n-am mai văzut-o pe Rita Miclescu, ce şi-a rupt piciorul acum câteva săptămâni pentru a 557-a oară: nici pe nepoatele ei, după o ultimă întâlnire cu ocazia morţii mamei lor, căreia, i-am administrat, la cerere, sacramentele, dar care a fost trecută în cuptorul crematoriului fără să fiu avertizat şi fără să fie consultate respectivele nepoate… Dna Alcaz şi-a rupt şi ea piciorul; nu am putut merge încă să o văd, este în continuare la Azil ? Din timp în timp le văd pe cele două Irene ( Costache), într-o excelentă stare sufletească, destul de rău cu sănătatea (Costache, complet distrus de astm şi de un emfizem care avansează), dar foarte curajos, în ciuda asprimilor vieţii. La ei se duce o viaţă de Robinson, fiecare făcându-şi treaba în gospodărie. Până şi micuţul de 8 ani, care, în complicitate cu un colonel pensionar, specialist, asigură prin pescuitul său cina de seară (deunăzi a adus 70 de peştişori! din Herăstrău). [pag 111]