Foametea, piatiletka și ferma colectivă: documente diplomatice românești, 1926-1936.
Raportul Legaţiei României la Haga nr. 113/9 din 27 ianuarie 1931, către preşedintele Consiliului de Miniştri, ministrul Afacerilor Străine, G.G. Mironescu
Domnule Preşedinte al Consiliului,
Cu prilejul călătoriei mele la Paris unde, conform autorizaţiei Excelenţei Voastre, am stat timp de trei zile spre a trata cu cercurile competente participarea finanţei franceze la societatea silozurilor, am avut ocazia să mă întreţin îndelung cu şeful unei case de export de cereale de însemnătate mondială care tocmai ţinuse la Paris întrunirea anuală a reprezentanţilor ei din toate continentele.
În cursul conversaţiei personajul în chestiune mi-a declarat că doreşte să fie plăcut României, care luptă pentru cauza civilizaţiei, dându-mi următoarele informaţii referitoare la situaţia comerţului agricol din Rusia, pe care nimeni nu o cunoaşte ca firma sa, care are reprezentanţi în toate porturile şi centrele comerciale din URSS.
În esenţă, raportul agentului general pentru Rusia, prezentat cu o zi mai înainte direcţiei şi, deci, foarte recent, arată că situaţia agricolă din URSS este astăzi disperată în urma spolierii desăvârşite a ţăranilor, efectuată de către autorităţile sovietice timp de mai multe luni cu o aşa barbarie, încât ţinuturi întregi din interiorul Rusiei se află deja azi sub semnul foametei.
Situaţia se complică încă, după cum arată raportul agentului firmei cerealiere, prin faptul că aglomerarea produselor ruseşti pe târgul mondial (silozurile uriaşe din Rotterdam şi Liverpool gem de cereale ruseşti) a atras după sine o aşa scădere vertiginoasă a preţurilor, încât însăşi prevederile financiare ale Guvernului sovietic, pe care Stalin întemeiase executarea tranşei actuale a planului de 5 ani, au fost înşelate, astfel încât săcătuirea Rusiei prin dumping s-a efectuat fără avantaj financiar pentru Moscova, care este foarte stânjenită spre a face faţă uriaşelor comenzi de investiţie date unor mari firme străine.
Aşa dar, tezaurul rusesc este gol, aşa de gol cum nu a fost încă de la război şi oricât dumping s-ar mai încerca, devizele intrate nu pot acoperi angajamentele luate faţă de industria străină. Și ca corolar, încheie interlocutorul meu, agentul nostru prevede, pentru dată de zece ani, eventualitatea unei diversiuni militare, ca fiind singura de natură a mai salva regimul Sovietelor, diversiune care pare cu atât mai verosimilă, cu cât Armata Sovietică este singura instituţie pentru care s-a cheltuit raţional, fiind tehnic admirabil pregătită.
Redau Excelenţei Voastre, sub toată rezerva, miezul acestei conversaţii avute la Paris şi care, văzând importanţa firmei, trebuie să cuprindă o bază de adevăr, cel puţin în ce priveşte latura economică. [Din secțiunea „Documente și materiale”, pag. 270-271. Pentru detalii vezi blogul editorului http://afaceriorientale.blogspot.ro/]