Însemnări zilnice, vol V
M-am trezit pe ploaie. Am plecat la ora 10 spre Vălenii de Munte, luându-l cu mine pe Iorga, cu soţia şi pe Lepădatu, noul ministru ?al Cultelor?. Mergeam la deschiderea unei şcoli, pe care Iorga a înfiinţat-o pentru tinerele fete care şi-au încheiat studiile. El le-a ales din diferite părţi ale României Mari, ca să le înveţe să fie prietenoase unele cu altele şi, în acelaşi timp, să-şi perfecţioneze studiile în mod organizat, într-o atmosferă prielnică şi într-o companie şi mediu plăcute. Școala poartă numele meu. Am sosit cu zăpadă, mai mult zloată. Am inaugurat şcoala cu multă lume, ca de obicei, toţi foarte amabili şi foarte bucuroşi. Am inspectat şcoala, m-am întreţinut amiabil cu diferitele persoane care veniseră să mă întâlnească, am vorbit cu tinerele fete şi am avut parte de un dejun copios, chiar în şcoală.
Iorga, ca de obicei, a fost amuzant, volubil, plin de extraordinar de multe informaţii interesante în toate domeniile, dar astăzi a fost mai puţin agresiv. Are, desigur, o minte ascuţită şi o memorie prodigioasă. Poate fi cea mai antrenantă companie. (Cotroceni, joi, 20 decembrie 1923)