memoria.ro Bibliotecă digitală

Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina (1914-1918)

La 21 martie 1915 Larionescu fu arestat. Adus în faţa judecătorului militar el fu învinuit că a săvârşit crima de laesa maiestas şi că a tulburat liniştea publică. Biroul comunal al oraşului Rădăuţi, solicitat a-şi da părerea asupra calităţilor lui Larionescu nu putu să spună nimic defavorabil, atâta doar că Larionescu ?manifesta adesea sentimente frivole faţă de autorităţi şi faţă de dispoziţiunile lor?. Larionescu, ce e drept, a rostit cuvinte necuviincioase la adresa împăratului, însă nefiind exprimat niciun nume, nu era sigur care împărat era vizat. Martorul Marghioala a lui Constantin Marcu, depuse că nu putuse fi vorba decât despre împăratul rusesc. La 18 aprilie 1915 curtea marţială s-a întrunit achitându-l pe Larionescu, fiindcă vina nu s-a putut constata. Colonelul Ianiczek, comandantul curţii marţiale din Rădăuţi, fiind de părere că ?crima e evidentă?, nu consimţi la această hotărâre , ci trimise dosarul la marele cartier, cerând un nou aviz. Acest din urmă organ îşi însuşi părerea colonelului Ianiczek, desfiinţă prima sentinţă şi ordonă deschiderea din nou a acţiunii penale contra lui larionescu. Martorii au fost ascultaţi a doua oară. Ei, şi de data aceasta au depus aceeaşi mărturie ca prima dată. Cu toate că nici un nou moment nu intervenise, curtea marţială, în ziua de 14 iulie 1915 condamnă pe Larionescu la un an de temniţă, ziua intrării în arest fiind calculată cu 21 martie 1915. Larionescu, înainte de a intra în temniţă, ceru un concediu pentru a-şi pune în ordine gospodăria. În schimbul sumei de 5000 de coroane austriece el fu pus în libertate pentru scurt timp. În ziua de 19 august 1915 Larionescu se înfăţişă pentru a-şi ispăşi pedeapsa. El fu trimis în temniţa din Troppau, în Silezia. În decembrie 1915 el adresă împăratului o cerere, rugând să fie amnistiat. Cererea fu respinsă. În 20 martie 1916 el înaintă a doua cerere rugând să i se ierte restul pedepsei. Această cerere, din cauza ?birocratismului?, sosi prea târziu. Între timp se apropie ziua de 16 mai 1916 şi Larionescu fu eliberat. El plecă acasă, sigur mai curat sufleteşte şi mai bine limpezit asupra ideii de stat austriac. [pag 101-102]