Destinul mişcării legionare. Ce este frăţia de cruce?
Gustul muncii se deşteaptă în individ prin educaţie. De aceea, Corneliu Codreanu a creat pentru tineretul României şantierele de lucru (?tabere de muncă? le-a numit el) unde se făcea şcoala muncii, a efortului continuu. Fraţii de cruce au luat parte cu elanul caracterstic al vârstei lor, la aceste programe comune de muncă ale Mişcării Legionare. Ei puteau fi întâlniţi peste tot, scăldaţi în propria lor năduşeală, dar cu ochii plini de bucurie, lucrând de zor la reparaţia unui pod stricat, a unui drum obştesc desfundat, la ridicarea unui dig pentru a opri apele care se revărsau peste holde, la reabilitarea unei biserici vechi, ajutând unei văduve sărace pentru a-şi strânge recolta sau la construirea unui lăcaş de repaus pentru bolnavi şi bătrâni. Pretutindeni semănau cu propriile lor sforţări şi de multe ori învingând greutăţi şi neînţelegeri sau chiar opresiuni din partea organelor guvernamentale, opere bune şi dezinteresate pentru neamul lor. Pretutindeni aruncau sămânţa roditoare a creaţiei lor. Rezultatul acestui elan de muncă a fost fulgerător în conştiinţa românească. Mulţi români, tineri sau bătrâni, săraci sau bine situaţi, care nu făceau parte din Mişcare, au fost furaţi de entuziasmul fraţilor de cruce şi i-au ajutat, punând umărul alături de ei la muncile cele mai obositoare, păşind astfel şi ei în noul front al muncii româneşti. [pag 147-148]